logo


Meniu

Şi pentru că tot suntem în Postul Paştelui, “românii” de la ziarul Adevărul au găsit că este momentul potrivit pentru o “analiză ştiinţifică”.

Articolul Povestea românului care a revoluţionat iconografia creştină. Descoperirea uluitoare despre poziţia în care erau crucificaţi oamenii acum 2.000 de ani a încântat mulţimea de atei şi hateri ai creştinismului.

În titlu scrie ca ar fi un român, însă din articol aflam ca este, de fapt, vorba despre evreul Nicu Haas,născut în Romania, căsătorit cu fiica unui rabin și plecat în Israel.

În Romania a lucrat la Institutul de Antropologie „Francis Rainer“, ajungând directorul secţiei de paleoantropologie, așa ca în Israel tot cu așa ceva s-a ocupat. Astfel, în 1967, a găsit scheletul unui bărbat îngropat în perioada „37 îH şi până la mijlocul primului secol”, la care „oasele călcâielor, acoperite cu o crustă calcaroasă, sunt străpunse de un cui de fier ruginit, lung de 17 – 18 centimetri”.

Plecând de la acestui cui, a tras concluzia ca respectivul fusese crucificat și fusese crucificat precum în imaginea de mai sus. Conluzia 2 a concluziei principale a fost ca toți crucificatii erau crucificati doar astfel.

Mai departe, concluzia 3 a concluziei principale ar fi ca trebuie revolutionata iconografia. Sau și mai bine nu mai revolutionam nimic și sarim direct la concluzia finala: dacă icoanele arata așa dar crucificarea era altfel, se cheamă ca totul e o minciuna iar Jertfa de pe Golgota nici n-ar fi avut loc.

Iar celor ce nu indraznesc a ajunge cu mintea pana la conluzia finala de mai sus, li se ofera oportunitatea unei întrebari „principale”: nu cumva acela o fi chiar scheletul lui Iisus Hristos?

Articolul i-a bucurat pe tot soiul de eretici ce au considerat ca s-a găsit astfel dovada istorica irefutabila ca iconografia ortodoxa este greșită. Iar pe atei ii bucura oricum orice astfel de „dovada”, chiar daca fundamentul stiintific lipsește cu desavarsire.

Un teolog român a demonstrat că toată construcţia lui Nicu Haas este un simplu basm plecat de la un cui.

Se știe foarte clar din istoriografie ca crucificarea nu se facea într-un singur fel. Putea fi si pe un stalp, putea fi și pe un X. Ideea însă ramanea aceeași: greutatea trupului atârnat de mâini ducea la sufocare. Dar pentru a nu muri prea repede, condamnatului i se fixau și picioarele. Adică murea încet și în chinuri groaznice. Dacă la un moment dat se dorea ca totul să se termine mai rapid, se zdrobeau fluierele picioarelor.

Așa ca, eventual, cineva putea imagina și un supliciu precum cel din imaginea lui Nicu Haas, însă asta, evident, nu demonstrează ca toți condamnatii erau crucificati astfel.

Dar oare chiar și acel om fusese crucificat precum în imaginea de la inceputul articolului?

II.

De ce în imagine un singur cui strapunge calcaiele ambelor picioare?

În text ni se spune ca „intâmplarea a făcut ca, în cazul lui, cuiul înfipt în călcâi să fie îndoit şi astfel nu a mai putut fi scos, rămânând acolo timp de 2.000 de ani”. Iar în fotografia de pe wikipedia arata astfel:

Adică din text și din fotografie rezulta ca un singur cui strapunge un singur calcai. De treaba asta scrie chiar și în articolul

https://en.wikipedia.org/wiki/Jehohanan#CITEREFZiasSekeles1985, conform caruia la o reexaminare din 1985, Joe Zias, curator al Departamentului pentru Antichități și Muzee din Israel și Dr. Eliezer Sekeles, de la Centrul Medical Hadassah, au descoperit că analiza lui Haas era plină de erori. Cuiul era mai scurt decât mintise Haas și astfel nu ar fi fost suficient de lung pentru a străpunge două oase de călcâi și lemnul. Concluzia lor era indubitabila: cuiul a străpuns doar un călcâi.

Așadar, e absolut sigur ca acel cui din acel calcai nu demonstrează ca posesorul calcaiului ar fi fost rastignit astfel.

Dar oare a fost rastignit?

III.

Tot în textul din Adevărul scrie la un moment dat cum ca „oasele călcâielor erau acoperite cu o crustă calcaroasă”.

Eu am avut fractura deschisa. Îmi iesise tibia prin pantaloni după ce m-am luat la tranta cu o mașina. Fractura fusese foarte aproape de glezna și mi s-a spus ca în procesul vindecarii se va forma o crusta calcaroasa pana spre inchietura piciorului încă mult timp după ce voi fi din nou în stare sa merg. Ca atare, mi s-a indicat sa fac anumite exerciții ce-o vor macina în zona aia, altfel voi avea dureri la mers și chiar alte complicatii. N-am fost însă cuminte, așa ca durerile au apărut, m-am dus la medic, iar la radiografie am văzut ochii mei ca s-a petrecut exact ceea ce am fost avertizat. Așa ca m-am apucat foarte constiincios de acele miscari și pana la urma durerile au trecut și mulțumită bunului Dumnezeu a fost totul bine.

Nu știu dacă acea crusta calcaroasa de pe calcaiul acelui schelet era de același tip cu ce-am descris eu mai sus, însă dacă era, nu avea ce cauta la un rastignit, deoarece rastignitul moare, deci nici crusta nu se mai formeaza.

Deci exista și ipoteza ca acel om sa nu fi fost rastignit. Ce cauta însă un cui în glezna unui om nerastignit, nu va pot spune. Asta doar o noua reexaminare ne-ar putea arata. Fiare se baga în oase, în cazul unor fracturi, de exemplu.

a finalizat pledoaria portalul ortodox.info

14 apr 18:54
Comentarii